Să „privești” cu emisfera dreaptă sau cu cea stângă?
Aurora e una și aceeași pentru toți cei care se află în aceeași noapte la cercul polar, însă nu e văzută una și aceeași.
O vezi cu atât mai frumoasă și mai bogată în culori cu cât te lași mai tare să o vezi așa, adică îți lași ochii să ghicească mai multe culori și dai crezare lor. La prima vedere e doar lumină alburie, însă, dacă o privești minute în șir, ferindu-ți ochii de blițuri și alte surse de lumină, descoperi nuanțe multiple, mai întâi de verde, apoi de roz și poate chiar de galben. Fascinant este dansul culorilor, iar exploziile, care îi sporesc dinamismul din când în când, îți provoacă exclamații de uimire. Își modifică formele rapid, spectacolul de pe cer cerându-ți – pentru a fi deplin – concentrarea de a privi nemișcat minute în șir și rezistența de a suporta frigul polar. Ce trebuie spus, totuși, este că ochiul uman nu are capacitatea de a vedea culorile pe care le surprinde obiectivul camerei de luat vederi, așa că aurorele fotografiate sunt mult mai bogate în culori și intensitate decât cele văzute pe viu.
Din perspectivă științifică, aurora ca fenomen fizic e forma prin care soarele trimite materie încărcată electric pe Pământ, acesta accelerând particulele cu predilecție la Poli, unde ele emit radiația electromagnetică pe care o observăm. Călătoria plasmei solare până la Pământ durează 18 ore, deci intensitatea aurorei poate fi prezisă pe termen foarte scurt. În funcție de condițiile meteorologie, devine greu de prevăzut dacă și ce vei vedea într-o vacanță configurată cu ceva vreme înainte. „Vânătoarea de auroră” e, de fapt, o „vânătoare de cer senin” în sălbăticie, la distanță cât mai mare de poluarea luminoasă a civilizației.
„E preferabil oare să rămâi cu un vis neîmplinit, însă mai bogat, fabulos în comparație cu realitatea?”
Ca provocare vizuală, din perspectiva creativă, poți să-i vezi multitudinea de culori și dansul de nuanțe, comparabile cu cele ale flăcărilor unui foc de tabără, focul dominând prin intensitate, iar aurora prin grandoare și dinamică surprinzătoare. Privind creativ, am putea să arătam copiilor în fiecare apus multiple nuanțe și „pensulații”, precum cele ale aurorelor, bucurându-ne astfel de miracolul naturii, oriunde ne-am afla.
Aurora boreală e pentru mine și copiii mei un vis transgenerațional (tatăl meu a avut acest vis, rămas neîmplinit), a fost una dintre fascinațiile copilăriei (am imagini vii din serile în care urmăream împreună cu bunicii documentarele despre aurore din cadrul Teleenciclopediei) și a fost o recompensă a perseverenței (tentativa de anul trecut a eșuat din pricina norilor). De aceea, mi-a fost dificil să alung sentimentul încolțit de dezamăgire în fața realității, comparată involuntar cu imaginea fantastică formată în anii de așteptare.
Dacă ar fi să desprind din experiența asta o lecție de viață, e preferabil oare să rămâi cu un vis neîmplinit, însă mai bogat, fabulos în comparație cu realitatea, sau să perseverezi până ajungi să vezi cu ochii tăi realitatea, care îți curmă însă entuziasmul și frumusețea visului? Să te lași să visezi mult și înalt și chiar să îmbogățești apoi realitatea văzută, aducând și inducând imagini din fantasticul văzut anterior cu ochii minții, sau să nu-ți setezi așteptări, gândindu-te că realitatea e exact așa cum e și sănătos este să o vezi cât mai clar și fără make-up? Pus în alte cuvinte: să vezi și să înțelegi realitatea cu emisfera stângă sau cu cea dreaptă a creierului?
Diana Mocanu este un puternic susținător al educației prin joc și al familiarizării copiilor cu cărţile de la vârste fragede. “Să le citim, să-i înconjurăm de cărţi, iar când ajung la vârsta şcolii e important să-i ajutăm să citească. Dacă prind gustul cărţii, este mai greu să o părăsească”.
Articole recente
- Părinții fac de multe ori eforturi pentru a cumpăra cărți copiilor, uneori în detrimentul cărților pentru ei.
- Dislexia e superputerea a mii de copii și adolescenți
- Să „privești” cu emisfera dreaptă sau cu cea stângă?
- Cum îți ajuți copilul să devină cititor pasionat?
- „Școala nu oferă instrumente care să faciliteze lectura – de exemplu, lecturi potrivite nivelului de competență în citire al fiecărui copil”