„Îngrijorător este faptul că de cele mai multe ori bullying-ul se manifestă în tăcere“

1 din 4 copii din școlile românești este victimă a bullying-ului în mod repetat în cele 10 minute de pauză, conform unui studiu publicat de Salvați Copiii în cadrul campaniei Desființați recreațiile. Sunt cele 10 minute în care un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele asupra dezvoltării sale emoționale pot fi cu adevărat grave. Pentru că 82% din situațiile de bullying se petrec în școli, am invitat-o pe Anamaria Ghiban, profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, să vorbim despre acest fenomen în cadrul proiectului educațional inițiat de Editura Gama, Let’s talk about… bullying.

Din când în când, revine în atenția publică un fenomen care a luat amploare mare în ultimii ani în rândul copiilor: bullying-ul. Sunt publicate statistici, se dezbate subiectul câteva zile, după care se lasă tăcerea. Ajung aceste dezbateri la copii în școală, adică acolo unde se manifestă cu adevărat acest fenomen?

Subiectul „bullying” este, într-adevăr, unul de actualitate și consider că mai ales în mediul școlar ar trebui să aibă loc dezbateri pe această temă, pentru că, în fond, copiii sunt cei mai expuși la acest fenomen și cei mai vulnerabili. În școala în care predau ajung cu siguranță aceste dezbateri. Chiar recent, elevii au putut participa la un proiect legat de bullying, coordonat de psihologul școlar al instituției, în cadrul căruia invitați din diferite instituții implicate în lupta anti-bullying au dialogat deschis cu elevii despre implicațiile acestui fenomen. De asemenea, eu însămi în orele mele de consiliere abordez acest subiect. La fel și în orele de educație media, la un curs opțional, unde am ocazia să discut cu elevii despre cyberbullying și manifestarea bullying-ului în social media. Și sunt convinsă că și în alte școli au loc dezbateri pe marginea acestui fenomen.

Potrivit unui studiu realizat de „Salvaţi Copiii” în 2016, în şcolile româneşti, 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de colegi. Este o statistică îngrijorătoare atât pentru părinți, cât și pentru profesori. Cum se vede acest fenomen din interior, adică din școală, și care sunt metodele prin care poate fi diminuat?

Este dificil să te raportezi la statistici întotdeauna. Și nu cred că se poate generaliza, decât teoretic. Sunt școli în care fenomenul se manifestă mai intens, aducând în prim-plan cazuri grave, dar sunt și școli în care problema este ținută sub control, în sensul că educația care se face în direcția stopării și prevenirii fenomenului dă roade. Ceea ce mi se pare îngrijorător este faptul că de cele mai multe ori bullying-ul se manifestă în tăcere, până când efectele izbucnesc și repercusiunile nu mai pot fi oprite. Mă refer la faptul că de foarte multe ori victimele nu spun ceea ce li se întâmplă decât atunci când deja este târziu. Și cred că educația ar putea rezolva această problemă. O diminuare a bullyingului se poate face doar prin educație și prin implicare în proiectele educaționale a tuturor actorilor ce pot influența fenomenul în sine: copii, adolescenți, profesori, instituții abilitate și, neapărat, părinți.

Anul trecut, Senatul României a adoptat o lege care interzice bullying-ul în școli, tocmai pentru că fenomenul a luat amploare. A fost popularizată această lege în rândul copiilor, părinților și profesorilor? S-au organizat campanii de informare care să ajute la conștientizarea fenomenului și impactului asupra copiilor?

Da, este adevărat că s-a adoptat o astfel de lege și cred că ea este parțial cunoscută în mediul educațional, însă nu îmi amintesc să fi fost popularizată printr-o campanie coerentă la nivel național. Cum spuneam, în școala în care predau eu, activități legate de bullying se fac și se făceau și înainte să existe această lege, iar proiectele care se derulează momentan, inițiate de doamna psiholog al școlii, Claudia Cărăușu, au în vedere multiple aspecte legate de bullying, inclusiv diferența dintre violență și bullying și situațiile în care bullying-ul intră sub incidența legii. Proiectul care se derulează momentan în școală implică atât sesiuni de informare și workshopuri cu specialișiti, cât și desfășurarea de activități antibullying în cadrul orelor de dirigenție la clasele de gimnaziu și la clasele a IX-a și a X-a de liceu.

Care sunt pașii pe care îi urmați când vă confruntați cu astfel de situații? Sunt părinții deschiși să colaboreze cu profesorii și cu psihologul școlii? Și nu mă refer doar la părinții copiilor hărțuiți, ci și la părinții copiilor care hărțuiesc.

Personal, ca profesor, mai ales în ipostaza de profesor diriginte, m-am confruntat în ultimii ani cu câteva cazuri concrete de bullying și pot spune că părinții au fost deschiși să colaboreze cu școala pentru soluționarea problemelor. Mai multe detalii despre aceste aspecte cred însă că doar psihologii școlari pot furniza, pentru că de la un punct încolo cazurile implică și un anumit grad de confidențialitate, tocmai pentru protejarea copiilor implicați. Pașii de urmat pentru noi, ca profesori, sunt în general stipulați prin proceduri existente la nivelul școlii. Informarea conducerii și a psihologului școlar reprezintă prima etapă, apoi, în funcție de specificul situației, se decid pașii următori în care, desigur, intră în primul rând informarea părinților și consilierea acestora și a copiilor implicați.

Care credeți că este soluția pentru ca acest fenomen să nu mai fie atât de răspândit în rândul elevilor? Este suficientă o lege?

În mod cert nu este suficientă o lege! Legea este binevenită și poate avea efecte benefice, însă pe termen lung și mai ales pentru a preveni fenomenul este nevoie în primul rând de o educație antibullying. Legea vine să susțină prevenirea și diminuarea fenomenului, însă pentru ca fenomenul să nu capete amploare în continuare este nevoie de activități educative prin care copiii să înțeleagă fenomenul, să știe să se protejeze și, foarte important, să înțeleagă de ce nu este ok să se afle nici în ipostaza victimei, dar nici în cea a hărțuitorului. Simpla avertizare, prin informare, nu este suficientă. Consider că activități extrașcolare variate și atractive, adaptate specificului de vârstă și de grup, ar contribui semnificativ la diminuarea fenomenului.

Facebook Comments

Recomandări

Editura Gama

De peste 20 de ani, una dintre cele mai apreciate, exigente și creative edituri pentru copii din România. Preocuparea permanentă pentru „educația prin joc” și încercarea neobosită de a oferi titluri de cărți pentru copii deopotrivă atractive și utile, în ediții minuțios îngrijite, ne-au atras aprecierea părinților, educatorilor și profesorilor.

Articole similare